Metafore NLP. Povestiri.

Gradinarul si discipolul
O metafora NLP despre felul in care invatam. Prin amabilitatea Andy Szekely.

"A fost odata un gradinar care era foarte priceput. Atat de priceput incat ii mersese vestea si in tinuturile invecinate, si multi dintre parinti isi trimiteau odraslele la el ca sa invete mestesugul.

Gradinarul ii primea si ii invata cu bucurie, iar discipolii sai reuseau dupa un timp sa cultive plante la fel de frumoase si de sanatoase ca si ale maestrului lor.

Intr-o zi a venit la el un tanar foarte dornic sa invete arta gradinaritului. Batranul l-a primit, l-a pus intr-o grupa de incepatori si s-au apucat de treaba. Cu totii munceau cu spor si voie buna, iar dupa o vreme au inceput sa apara primele rezultate. Micile plantute care se iveau din pamant erau la fel de frumoase si de sanatoase ca si cele ale gradinarului, cu o singura exceptie. Plantele ingrijite de tanarul nostru pareau bolnave si neajutorate.

Desi atat gradinarul cat si tanarul le acordau o atentie speciala, rasadurile o duceau din ce in ce mai prost pe zi ce trecea.

Intrigat, batranul a luat o torta si s-a furisat langa stratul respectiv dupa apusul Soarelui, asezandu-se la panda. Nu mult dupa miezul noptii el a zarit o silueta in intuneric apropiindu-se de strat. A aprins torta si a sarit din ascunzis surprinzindu-l pe hot. Mare a fost mirarea batranului cand a vazut ca era chiar discipolul, care nelinistit de evolutia plantelor sale venea in fiecare noapte sa verifice daca radacinile au mai crescut sau nu."

Aceasta poveste face referire la unii participanti care sunt mai “cerebrali”. Ei insista pe ideea de a intelege fiecare proces inainte de a practica. Din pacate ignora faptul ca metoda este bazata pe proces mai mult decat pe continut. In plus, NLP trateaza omul ca pe un sistem psiho-fiziologic, adica pune accent pe legatura minte – trup. Aplicand o tehnica inainte de a intelege mecanismul atunci cand inveti, te trezesti ca stii deja ceea ce nu ai inteles in prima faza. Se produce un fenomen de tip Evrika! Este mult mai eficient.

Papagalul
O metafora despre autonomie si libertate, de Brian Allen. Prin amabilitatea Andy Szekely.

"Suzi era o fetita care avea un frate mai mare pe nume Simon. Parintii lui Suzi erau ocupati, asa ca i-au spus lui Simon sa aiba grija de ea. Dar Simon era destul de mic el insusi, asa ca aceasta era o responsabilitate prea mare pentru el. Asa ca el a ascultat cu foarte mare atentie ce spuneau parintii lui despre felul in care Suzi ar fi trebuit sa se comporte. Apoi a invatat papagalul sa spuna lucrurile respective. (De exemplu: "Nu raspunde celor mari", "Ai grija de ceilalti" sau "Fii cuminte".)

Apoi Simon a pus papagalul pe capul lui Suzi. Acum putea sa se joace sau sa citeasca sau sa faca orice altceva fara sa trebuiasca sa ii dea atentie lui Suzi mereu. Papagalul facea treaba in locul lui.

Cand Suzi a crescut mare ea inca mai avea papagalul pe cap si acesta ii spunea ce poate sa faca si ce nu. Acest lucru ii cam ingreuna viata. Papagalul avea adesea obiectii cand ea voia sa isi faca prieteni sau sa se distreze. Adesea Suzi se simtea foarte nefericita cand urma instructiunile papagalului.

Intr-o zi Suzi s-a dus la doctor si i-a cerut ajutorul. Doctorul i-a spus ca va dura multi ani pana cand se va vindeca si i-a dat niste pastile. Suzi s-a simtit si mai nefericita.

Mai tarziu Suzi s-a dus la un alt doctor pentru ajutor. Acesta i-a spus ca tot ce trebuie sa faca este sa scape de papagal. Suzi avea indoieli pentru ca era foarte obisnuita sa aiba papagalul acolo. De asemenea s-a mai aflat ca ghearele papagalului sunt incalcite in parul ei si ca va fi dureros si periculos sa le smulga de acolo.

Totusi, doctorul a zambit si i-a spus lui Suzi ca are nevoie de un pic de ajutor. Apoi s-a intins si a prins papagalul, dupa care l-a aruncat pe fereastra. Papagalul a tipat de cateva ori si apoi a zburat pentru totdeauna in zari necunoscute."