Iata si raspunsurile mele la cele 3 intrebari:

1. Care au fost, din punctul tau de vedere, cele mai responsabile trei companii in 2007, si de ce? Nu pot sa fac un top al celor mai responsabile 3 companii tocmai pentru ca nu urmaresc indeaproape aceasta “piata”, CSR. In schimb, am sa spun 3 lucruri care-mi plac si 3 lucruri care nu-mi plac la actiunile tip CSR ale companiilor in Romania. Nu voi da exemple la fiecare idee pentru ca nu vreau sa se creada ca sunt de partea unei companii sau alteia. Insa putem discuta impreuna la comentarii diverse campanii/companii.

Ce imi place:
(+) CSR cu (si in) educatie. Este ceea ce ma cucereste pe mine la campaniile CSR: faptul ca unele educa publicul, nu doar ii dau o sansa la supravietuire. Companiile care fac CSR inteligent nu doar ofera de mancare, ci invata publicul cum sa isi faca rost de mancare. Este o diferenta subtila intre suport, ajutor si… co-dependenta. Psihologii stiu de ce.

Nu spun ca nu sunt necesare, utile, chiar vitale campaniile in care publicul este ajutat direct, rapid. Spun doar ca, pe termen lung, cea mai eficienta, ieftina si de impact metoda este educatia publicului. Daca fiecare stie sa se ajute pe sine, atunci ne ramane doar o mica parte din public de ajutat: cei care nu se pot ajuta singuri. Ah, cat de important este acest lucru… si cat de putini il inteleg!

(+) CSR sincer, fara marketing agresiv. Vreau sa vad companii care comunica sincer, direct, personalizat cu publicul. Vreau sa aud despre campanii prietenoase, umane. Vreau sa imi intre in creier informatie relevanta si doar cat este nevoie, fara agresivitate, fara vorbarie de prisos.

(+) CSR constant, pe termen lung. Companiile mari ar face bine sa se implice in actiuni de tip CSR in mod constant, nu doar cand au o criza de imagine, nu doar cand au ceva marketing de facut si profit de recuperat. Vreau sa vad planuri/programe CSR pe termen lung, care intr-adevar sa schimbe ceva (in afara de notorietatea de marca a companiei care le sustine).

Ce nu-mi place:
(-) CSR ascuns, de dragul profitului. Daca ar fi un singur lucru care nu-mi place, acesta ar fi: sa faci “CSR” doar pentru a mai castiga ceva clienti in plus. Nu vreau sa aud de companiile care doneaza x%, un cent, un dolar… pentru fiecare produs cumparat. Ei bine, nu asa se face CSR. Daca tot te dai responsabil, da-te cu totul. Mi se pare o lipsa de bun simt si respect pentru clientii care cumpara: de ce mama dracului as cumpara produsul/serviciul tau ca TU sa oferi un procent? Nu mai bine m-as duce eu direct si as pune banii direct intr-o fundatie? Nu este mai simplu si de bun simt sa oferi direct ceva societatii fara sa mai ceri nimic in schimb?

(-) CSR politic. Este vorba despre CSR (Corporate Social Responsibility), nu PSR (Political Social Responsibility). Banii companiilor ar trebui sa fie investiti acolo unde chiar trebuie, nu unde sunt voturi de castigat.

(-) Hai sa ne spargem in figuri CSR. Nu agreez deloc companiile care fac CSR doar pentru ca este la moda. Doar pentru ca si concurentii fac CSR. “Da’ ce, eu sa fiu mai prost?! Chiar daca nu stiu ce e ala CSR, ma bag si eu in seama.” Ah, si tot aici: nu imi plac companiile care se lauda cat de tare sunt ele la capitolul CSR. Imi plac cei care tac si fac.

2. Ce te-a nemultumit referitor la cum au inteles companiile din Romania sa demonstreze ca sunt responsabile social, in 2007? Am spus mai sus cele 3 actiuni de evitat, 3 actiuni pe care eu le notez cu o bila neagra mare. Companiile care se simt cu musca pe caciula… sa se simta.

3. Ce te astepti de la companiile care activeaza in Romania, din punctul de vedere al responsabilitatii sociale, in 2008? La fel, am spus mai sus ca educatia este, pentru mine, cheia unei dezvoltari durabile a societatii pe toate planurile. Asadar, as vrea sa vad in 2008 campanii importante in educatie, as vrea sa vad companii mici si mari care sponsorireaza si se implica in proiecte educationale, online si offline. Prin proiecte inteleg orice de la training gratis, la evenimente pentru studenti si nu numai, la orice fel de eveniment care sa educe publicul, la nivel personal sau profesional.

Pentru ca intr-adevar cred cu tarie in aceasta idee, eu sunt primul care le voi sustine eforturile. Asadar voi oferi cu placere resurse (timp, potential de piata, cunostinte, abilitati, efort, contacte si parteneri) acelor companii/campanii menite sa educe (in orice fel) publicul in 2008.

Ca tot suntem la acest capitol, voi vorbi studentilor la un eveniment VIP la inceputul lui martie. Detalii in curand, de la mine si de la organizatori. Aviz amatorilor.

Andy este un excelent trainer si public speaker si iti pregateste un training in premiera dedicat profesionistilor in public speaking: Professional Speakers’ Skills.

Mai intai, un video excelent cu o parte din prezentarea lui Andy de la Salonul National de Psihologie 2007 care tocmai s-a incheiat. Andy vorbeste despre cateva secrete ale vorbitorilor in public profesionisti (professional public speakers).

Iti recomand si cateva articole:

• Vrei sa vorbesti in public ca un profesionist?
• Exprima-te CROCANT
• Secretele speakerilor

Eu acum am 24. Daca la 24 de ani pot sa spun ca nu mai cred minciunile si manipularea din politica si mass-media, ce voi spune eu la 80 de ani? Sa-ti spun un singur motiv pentru care nu (mai) pot sa am incredere in clasa politica si in unele personaje din mass-media lipsite de coloana vertebrala: lipsa de integritate.

Integritatea este pentru mine de departe cel mai important lucru cand vine vorba de convingere, de influenta. Integritatea este elementul primordial pentru construirea de credibilitate. Iar integritatea inseamna sa te tii de cuvant, sa spui faptelor pe nume, sa nu folosesti minciuna sau santajul.

Permite-mi sa spun ca nu mai cred in politica sau in lideri egali cu zero pentru mine. Doar doua exemple: Calin Popescu “Razgandeanu” Tariceanu si Traian “Razgandescu” Basescu. Numele sunt alese din tabere diferite, pentru a demonstra ca nu sunt pro sau contra unei tabere. Sunt pur si simplu indiferent ambelor. Nu ma voi duce pe 19 la vot pentru ca nu mai cred in puterea democratiei in Romania, pentru care tatal meu (si multi altii) au luptat in ’89.

Te ascult, Octavian Paler.

Video vazut la Andrei, aflat intr-un maraton cu si despre Octavian Paler.

Am vorbit si cu alte ocazii despre manipulare. Nu suport manipularea. Nu folosesc tactici si tehnici de manipulare. Eu ma opresc la persuasiune si influenta, lucruri diferite, pentru mine, de manipulare. Folosesc in special unelte NLP si LAB Profile, dar si Analiza Grafologica sau marketing in persuasiune si influenta.

Am spus-o si in alte randuri: pentru mine persuasiune si influenta inseamna doua lucruri. In primul rand sa afli, sa intelegi, sa respecti si sa vinzi pe criteriile interlocutorului. In al doilea rand sa ii lasi interlocutorului posibilitatea de alegere. Aceste doua principii sunt valabile si pentru grupuri de persoane sau pentru mase de oameni (grupuri mari, eterogene). Te invit sa citesti articolul Cum sa directionezi motivatia la tine si la clientii tai pentru a gasi tehnica de identificare a criteriilor.

In persuasiune si influenta cel mai important lucru este credibilitatea. Iar credibilitate iti construiesti in timp, in special bazandu-te pe integritate. Insa cand vine vorba de manipulare acesti termeni nu isi au rostul. Una dintre cele mai folosite tehnici/tactici de manipulare este exact lipsa integritatii. Minciuna sau santajul sunt folosite pe scara larga in politica, de exemplu, ca tactici de manipulare. Si, in cazul in care ele nu sunt suficiente, se renunta complet la integritate cand una spui si alta faci. Stii despre ce vorbesc: acum spun ceva, maine ma razgandesc si spun altceva, in functie de cum doresc sa manipulez.

Manipularea opiniei publice este in floare in Romania, in special in politica. Probabil si tu te-ai saturat, ca si mine, de promisiuni stupide si fara fond. Tehnicile si tacticile de manipulare sunt folosite fara perdea, fara jena si de multe ori ca din topor. Cum se poate acest lucru? Simplu: manipularea opiniei publice se bazeaza pe puterea maselor, care mase de oameni nu sunt educate in “tainele manipularii”. Perceptia lor poate fi relativ usor alterata prin cuvinte care nu descriu fapte, ci altereaza faptele in functie de interesele celor care manipuleaza.

In peisajul acesta trist, sunt cativa traineri, experti in comunicare sau “oameni simpli, dar educati” care spun lucrurilor pe nume. De aceea m-am decis sa fac un raport gratuit cu si despre tehnici si tactici de manipulare, de influenta si persuasiune. Tu decizi cat, cand si unde folosesti aceste strategii de comunicare sociala, de marketing sau relatii publice.

1. Blogurile sunt o unealta (de comunicare online). Am mai scris despre cat de periculoasa poate fi inghitirea unui domeniu distinct de catre un alt domeniu cu scopul de a-l anihila/controla. Eu nu sunt jurnalist. Nu sunt nici blogger. Sunt doar un profesionist intr-un domeniu care folosesc aceasta unealta de comunicare online numita “blog” pentru a-mi indeplini anumite obiective de marketing, (personal) branding si altele.

2. Totul se reduce la credibilitate. Intr-adevar, mai multe persoane au adus vorba de credibilitate si responsabilitate, dintre care Ioana Avadani, Bradut Ulmanu, Cristian Manafu, Dragos Novac sau Ionut Oprea. Ii invit pe toti sa raspunda la intrebarea cheie de la sfarsitul acestui post.

3. Este nevoie de distinctii mai fine. Asa cum observa Alan Elsner, este nevoie sa se faca distinctii mai fine si mai clare intre ce este bloggingul si ce este jurnalismul. Si intre “opinie” si “stire”. Si intre targetul atins de mass-media si de bloguri. Si intre banii facuti in media clasica si banii facuti in blogging. Si intre punctele slabe si punctele forte ale celor doua canale: media clasica si bloguri. Parca la Robert Kiyosaki am citit definitia inteligentei: “capacitatea unei persoane de a face distinctii fine”, adica puterea unui om de a distinge cat mai clar conceptele si principiile pe care le foloseste in atingerea obiectivelor sale.

Sunt si alte idei si comentarii pe care le voi dezbate cu utilizatorii si cititorii interesati in cadrul comentariilor. Asa ca daca vrei sa intrebi sau sa spui ceva, esti invitatul meu.

In final, intrebarea cheie, adusa initial in discutie de Dragos Novac care vorbea despre credibilitate si subiectivitate. Nu am mai apucat la conferinta sa pun intrebarea mea, insa ii pun acum lui Dragos intrebarea: cum poti sa fii subiectiv si credibil in acelasi timp pe blog? Este foarte greu sa iti spui parerea intr-un domeniu si sa fii luat in serios fara sa fii un expert recunoscut in acel domeniu. Si aici este una dintre bubele majore ale bloggingului: prea multi bloggeri isi dau cu parerea in diverse domenii, comenteaza orice, oricand, despre oricine. Este OK acest lucru in sine si subiectivitatea este un element cheie in blogging. Este vorba despre libertatea de exprimare a oamenilor. De aici si pana la credibilitate este mult, mult drum de mers.

Singura cale prin care poti si subiectiv si credibil in acelasi timp (adica sa fii luat in serios de media, de clienti, de parteneri, de ceilalti care te citesc) este sa fii recunoscut ca un expert in domeniul respectiv (online si offline). Altfel doar iti dai cu parerea si nu te ia nimeni in seama. Nu vei castiga bani seriosi asa, ci doar cateva firimituri din Google AdSense sau mai stiu eu ce banner publicitar pe site. Bloggerii trebuie sa se maturizeze daca au pretentii de oameni inteligenti si care fac bani din blogging. A face bani dintr-un domeniu presupune sa fii profesionist, iar profesionist inseamna credibil.

Nu am stat la conferinta decat in prima parte pentru ca am avut apoi ceva foarte important si urgent de rezolvat. Cat am stat, am ascultat ce au avut de spus Ioana Avadani, Alan Elsner si Bradut Ulmanu. La conferinta au mai fost invitati si altii, printre care Cristian Manafu si Dragos Novac. Zoso a mai scris despre subiect aici, in stilul sau caracteristic, participand personal la conferinta.

Ioana Avadani. A fost prima data cand am vazut-o in viata reala si mi s-a parut coerenta si foarte bine informata, exceptand inceputul cand habar nu am ce a vrut sa spuna. A avut cateva idei foarte interesante de spus si stie sa raspunda la intrebari ca in presa: spui multe si nimic concret sau complet.

Ioana Avadani considera blogul o noua tehnologie, nimic iesit din comun. Astfel, jurnalistii profesionisti care folosesc tehnologia veche trebuie sa se adapteze daca vor sa-si mentina multumit publicul tinta. Ca profesionist, spune ea, trebuie “sa te duci dupa targetul tau”. Si, ca in orice domeniu, vor exista “baieti rai” (oameni care nu respecta legile) care vor incerca sa abuzeze de tehnologie. Ioana Avadani crede ca fiecare are dreptul la libera exprimare si mai crede ca accentul trebuie sa cada pe credibilitate cand vorbim de blogging si jurnalism. Este o problema de credibilitate.

Alan Elsner. El a vorbit mai mult despre problemele bloggingului, asumandu-si rolul de avocatul diavolului in discutie. Si l-a prins foarte, foarte bine, mai ales ca este un jurnalist cu experienta in Statele Unite. El insusi avand un blog, nu a vrut sa spuna ca acest mijloc de comunicare nu este bun, ci doar a atras atentia asupra unor probleme (3 la numar).

Prima problema expusa este faptul ca bloggerii nu fac munca de editare deloc (sau foarte, foarte putin). Ei nu isi verifica sursele, nu se gandesc la consecintele unei posibile greseli si nu au o multime de proceduri care in media clasica exista pentru a te asigura de precizia, relevanta si corectitudinea informatiilor. A doua problema este legata de falsa identitate a bloggerilor sau de ascunderea identitatii lor. Nu stii de multe ori cine este persoana care scrie pe blog si in cazul unei greseli pur si simplu nu stii pe cine sa tragi la raspundere. A treia problema este faptul ca bloggerul nu are control asupra informatiei pe care o distribuie. Ceilalti bloggeri o preiau si, in doar cateva zile (uneori ore), blogosfera este plina de acea informatie (care poate fi eronata).

Bradut Ulmanu. El a facut o paralela intre “razboiul” blogging vs jurnalism si razboiul de marketing intre Apple si PC. Bloggingul este tipul cool, trendy, la moda, in timp ce jurnalismul este invechit, prafuit, frustrat si plictisitor. Bradut Ulmanu a mai spus ca jurnalismul clasic este structurat, in timp ce bloggingul este, prin excelenta, un mediu nestructurat, contine informatie live (as it happens), ne-editata. La fel ca Ioana Avadani, a adus aminte ca blogul este un canal de comunicare.

La conferinta au mai aparut idei si comentarii, dintre care cateva mi se par relevante si importante. Exista 32 de milioane de americani care citesc bloguri. In Romania se pare ca toti cei care folosesc Internetul masoara doar in jur de 5 milioane. Ce sa mai vorbim de cei care citesc bloguri? Astfel, blogul este un instrument de comunicare targetata, de nisa, nu de mass media (comunicare de masa), asa cum cred Avadani si Ulmanu. Bloggingul vine in completarea jurnalismului clasic. O diferenta esentiala provine din aspectul comercial: in media clasica accentul cade pe bani (si este normal asa – Ioana Avadani). Trebuie sa facem distinctie intre news (stiri) si opinions (opinii), asa cum crede Elsner. Discutii cheie: credibilitate (Dragos Novac) si responsabilitate (Ionut Oprea).

Cartea este una foarte buna, scrisa simplu, clar si cu multe exemple foarte bine documentate. Sectiunea mea preferata este partea a patra unde Al Ries descrie prin comparatie advertisingul si relatiile publice, un fel de advertising vs PR. In cazul in care nu ai citit deja cartea si nici recenzia lui Andrei pe BookBlog, atunci permite-mi sa-ti dau cateva titluri de sectiuni din aceasta parte a patra a cartii:

1. advertisingul este vantul / PR-ul este soarele;
2. advertisingul ajunge la toata lumea / PR-ul ajunge la cineva anume;
3. advertisingul este orientat spre sine / PR-ul este orientat spre altii;
4. advertisingul este costisitor / PR-ul nu costa;
5. advertisingului ii plac numele vechi / PR-ului ii plac numele noi;
6. advertisingul este “incredibil” / PR-ul este credibil;
7. advertisingul inseamna intretinerea brandului / PR-ul inseamna construirea brandului.

Cartea ar trebui corelata cu Permission Marketing a lui Seth Godin. Relatiile publice se apropie mai mult de conceptul de marketing bazat pe permisiune al lui Seth Godin decat advertisingul. De fapt, advertising inseamna prin excelenta intrerupere. PR inseamna dezvoltare de relatii cu clientii, cu partenerii de afaceri in piata, cu media, cu mediul de afaceri si cu societatea in ansamblul ei.

Sunt un adept al principiilor lui Al Ries si Seth Godin. Stiu cat de important este sa comunici informatie relevanta si sa dezvolti un sistem de marketing bazat pe permisiune.

Consider ca advertisingul si marketingul bazat pe intrerupere nu vor disparea. Este nevoie de advertising si de marketing bazat pe intrerupere in anumite situatii. Jocul se face exact dupa intrerupere, cand vine vorba sa vinzi efectiv, sa dezvolti o relatie cu clientii si cu partenerii in piata. Intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, marketingul bazat pe intrerupere va fi folosit ca sarea si piperul, iar relatiile publice vor fi felul principal la masa marketerilor.

Nu am sa comentez analiza grafologica in sine realizata pentru Ziarul, ci doar cateva aspecte de bun simt. Toate ideile expuse in prezentul post sunt pareri strict personale, lucruri pe care le stiu din experienta mea de 6 ani in domeniu si propriile mele valori si credinte despre Analiza Grafologica si felul in care o folosesc.

In primul rand, trebuie sa stii ca am un “cod etic de bun simt” cand folosesc Analiza Grafologica. In primul rand, trebuie sa ma asigur ca persoana analizata este de acord sa o analizez, indiferent daca este o persoana cunoscuta sau necunoscuta, publica sau obisnuita. In al doilea rand, trebuie sa ma asigur ca scrisul este autentic si este bun de analizat grafologic (nu este scris sub tensiune in mana, nu este scris foarte rapid, nu este scris intr-o stare depresiva sau de extaz si alte cateva elemente). Cand am fost contactat de o reprezentanta a redactiei Ziarul pentru analiza, am refuzat politicos tocmai din aceste doua motive. I-am spus in acelasi timp sa mai caute pentru ca va gasi in Romania un analist grafolog care sa treaca peste aceste principii. Si iata ca am avut dreptate.

1. Problema 1: Dr. Tranca nu si-a dat permisiunea pentru aceasta analiza. De aici provine si discutia despre cat de public inseamna public. Nu m-as mira ca avocatii Doctorului Tranca sa actioneze legat de acest lucru. Iarasi, este doar parerea mea si doar sistemul meu de credinte si valori care ma impiedica sa analizez un scris daca nu am acordul “proprietarului” sau.

2. Problema 2: documentul de pe care s-a analizat scrisul este foarte probabil scris rapid, sub tensiune si sub oboseala. Nu analizez scrisul medicilor din retete si alte documente medicale. Scrisul variaza cu starea, cu viteza de scriere si este influentat de tensiunile din mana si degete. Este un exemplu “clasic” de evitat pe care il dau cand predau Analiza Grafologica unei persoane sau unui grup.

3. Citez, din articol: “Precizam faptul ca analiza a fost facuta, in prima faza, fara ca grafologul sa cunoasca identitatea persoanelor ale caror inscrisuri de mana i-au fost prezentate.” Sa inteleg ca apoi grafologului i s-a comunicat ce a analizat si a facut o re-analiza?

Am simtit nevoia sa scriu aceste randuri, idei si principii pentru a defini clar pozitia mea ca analist grafolog in aceasta privinta. Este un lucru care tine atat de “educatia pietei” (a se vedea ce s-a intamplat cu Yoga) cat si de influentarea opiniei publice, a maselor de oameni. Am spus tot ce am spus in acest post pentru a-ti arata o alta perspectiva in aceste probleme sensibile. Iti multumesc pentru atentie, implicare si iti stau la dispozitie cu lamuriri si comentarii suplimentare.

Citeste tot articolul din Ziarul aici.

Printre subiectele discutate in cateva minute, mi-a spus si o idee pe care am mai intalnit-o in alte parti. Vreau sa reiau pe blog acest subiect pentru ca sunt curios ce parere ai tu. Intrebarea este simpla: opinia publica, prin media/presa, trebuie sa aiba accesul la informatiile detinute de o persoana publica (politicieni, functionari, oameni care iti reprezinta interesele la nivel national)?

Concret, sa spunem ca eu gasesc scrisul de mana al presedintelui si vad in scris ca este cel mai mare mincinos in viata. Am eu dreptul sa scriu undeva despre descoperirea mea? Ma voi trezi a doua zi cu o gloata de avocati si membri SPP la usa? Cat de public inseamna public? Unde se trage linia intre intimitate si domeniul public? Daca averea politicienilor este scrisa intr-o declaratie, atunci ar trebui sa le cerem si o “declaratie de personalitate”? Sau, mai bine, sa analizam in amanunt personalitatea oamenilor care ne conduc. Am eu dreptul ca analist grafolog sa public descoperirile mele? Au dreptul psihologii sa publice descoperirile lor?

Tin minte ca am primit acum mult timp un newsletter de la Bart Baggett, profesorul si mentorul meu in Analiza Grafologica, in care el prezenta scrisul lui Bill Clinton, fost presedinte al Statelor Unite. In acel newsletter Bart prezenta scrisul lui Bill Clinton si, mai precis, litera “o”, unde se vede felul in care comunici, minciuna, secretivitatea si altele. Foarte simplu spus, Bill Clinton avea un “o” groaznic, plin de bucle, ceea ce inseamna probleme serioase la nivel de comunicare cu el si cu oamenii din jur. Bart nu a spus direct ca este minte de rupe, insa acesta era mesajul pe care l-am perceput eu, ca analist grafolog. Mai mult, omul deja avea o problema in a distinge ce este real, adevarat, verificabil din fapte si ce este inventat.

Sunt curios, foarte curios cum scriu unii oameni care ne conduc si care ne influenteaza destinele, intr-o masura mai mica sau mai mare. Astept cu nerabdare feedback de la tine, sa iti expui (public) parerea.

Lucrarea nu va fi una “normala”, “cuminte”, ci una care chiar vrea sa spuna ceva, daca tot termin un master. Titlul lucrarii va fi “PR online”. Subtitlul va fi “construirea unei imagini pozitive folosind unelte online interactive”. Obiectivul principal al tezei este sa demonstrez, prin informatii teoretice ale specialistilor si bineinteles studii de caz reale si din propria experienta in domeniu, faptul ca uneltele online interactive:

• genereaza prospecti;
• atrag clienti noi;
• contruiesc notorietate de marca (brand awareness);
• sunt suport online pentru clienti;
• creeaza loialitate si implicare din partea clientilor;
• promoveaza o imagine pozitiva in piata (produs/serviciu, persoana sau companie).

Vor fi luate in vizor doua siteuri pentru demonstrarea celor de mai sus: andyszekely.ro si ionut-ciurea.com. Posibil sa fie si altele, in cazul in care gasesc cifre concrete.

Lucrarea va vorbi despre cat de important este sa scrii bine pe site (copywriting) si va prezenta cateva unelte pentru acest scop: NLP (Programare Neuro-Lingvistica), persuasiune, marketing. Voi vorbi pe scurt despre beneficiile si inteligenta uneltelor online: newsletter, blog, comunitati virtuale, cursuri online (gratuite si platite), ebooks (carti electronice), seminarii online si altele. Un pasaj important in teza va fi permission marketing (marketingul bazat pe permisiune).

De asemenea, ca si industrie pentru studiul de caz va fi vanzarea de informatie online, in special dezvoltare personala si profesionala. Lucrarea va fi disponibila gratuit online, sub forma de articole (parti din teza) si document PDF (poate chiar un curs online gratuit).