Factorul Fred: despre marketing si valoare umana
In acest weekend am avut un training in-house pentru un client din Baia Mare. In timpul lungului drum cu trenul din Bucuresti pana in Baia Mare am citit doua carti de la Editura Business Tech. In acest post vreau sa fac o mini-recenzie a uneia dintre cele doua carti primite de la Business Tech, prin amabilitatea Mihaelei Budui.
“Factorul Fred”, un bestseller scris de Mark Sanborn, este o carte care prezinta povestea unui factor postal real, pe nume Fred. Acesta era (si se pare ca inca este) angajat al US Postal Service, echivalentul american al Postei Romane. Insa Fred nu este un simplu angajat banal, plafonat, dintr-un serviciu de stat prost platit si fara perspective.
Fred este un exemplu de cum te poti pune in slujba celorlalti si cum poti aduce valoare adaugata in marketing si vanzari. Toata cartea este plina de mici intamplari din viata lui Mark Sanborn inspirate de acest Fred. Aceste intamplari pot fi luate ca exemplu de urmat in marketing, vanzari, dezvoltare personala si profesionala. De fapt, sunt lucruri simple si de bun simt aplicabile pe scara larga in afaceri si in viata personala.
Am sa iti relatez pe scurt prima intalnire a lui Mark Sanborn cu Fred, asa cum o povesteste acesta in cartea sa. Autorul spune despre Fred ca era un om obisnuit, de inaltime medie, cu o mustata mica. Ca prezenta fizica nu era cine stie ce, insa ca sinceritate si caldura se facea remarcat. Mark tocmai se mutase intr-un cartier nou si era acum intampinat de Fred, factorul postal local, care dorea sa afle mai multe despre noul sau “client”.
Fred afla repede ca Mark Sanborn este orator profesionist si ca obisnuieste sa calatoareasca mult timp intr-un an, cam 200 de zile. Afland acest lucru, Fred se ofera sa-i pastreze corespondenta lui Mark cat timp acesta era plecat si i-o va aduce doar cand este acasa. Placut impresionat, Mark spune ca nu este nevoie pentru asa ceva… poate sa o lase in cutia postala. Insa Fred nici nu dori sa auda de alternativa pentru ca hotii din cartier puteau zari cutia postala plina si, intelegand ca stapanii nu sunt acasa, puteau sparge casa.
Ba mai mult, acesta ii oferi o alternativa: sa puna corespondenta in casuta postala pana se umple, apoi restul de corespondenta intre usa-paravan si usa de la intrare, unde nu se uita nimeni. Iar daca nu va mai fi loc nici acolo, o va lua acasa si o va pastra pana la venirea lui Mark. Dupa toate aceste sugestii, Mark se intreba, pe buna dreptate, daca omul chiar lucreaza pentru serviciul public. Poate cartierul are propriul serviciu postal.
Mark povesteste apoi ca la doua saptamani dupa calatorie, nu gasea presul de la intrare. Crezand ca l-a furat cineva, l-a cautat si l-a gasit intr-un colt al terasei. Sub el era un bilet… de la Fred. In timp ce Mark era plecat, cei de la UPS livrasera gresit un pachet destinat lui la alta adresa. Fred l-a vazut, l-a luat, l-a ascuns sub pres si i-a lasat bilet lui Mark. Omul nu numai ca livra corespondenta, insa se ocupa si de indreptarea greselilor celor de la UPS! Iata ce poate face un om “simplu” care a gasit o semnificatie puternica in munca sa. Exemplul sau a inspirat un bestseller si mii de oameni la nivel mondial.
Din punctul meu de vedere pot sa afirm cu mana pe inima ca acest Fred nu este o exceptie ci chiar spiritul american asa cum il poate recepta oricine inca de la prima vizita in US.
La polul exact opus ii avem pe lucratorii din sistemul medical care apar in “Moartea domnului Lazarescu”. E un exemplu perfect de apatie, distantare rece si pana la urma nepasare crasa.
Din cauza asta, niste oameni ca Fred merita glorificati.
Tot pe tema asta, tin minte pledoaria unui tip care a spus cat de mult ii apreciaza pe soferii de troleu si cei care traduc si subtitreaza filmele de la TV. Toata lumea se grabeste sa-i critice si sa le impute cea mai mica greseala (de condus sau de tradus, dupa caz), dar nimeni nu se gandeste cat de mult ne servesc. Now that’s what I call an attitude of gratitude.
Petre, ce bine ca ai adus vorba de iresponsabilitatea medicilor formati in Romania! Ai perfecta dreptate. Oare cand vom incepe sa-i corijam prin reclamatii si procese de rele tratamente si etica medicala?! Candva un medic stagiar mi-a spus ca trebuie sa fii o fire extrem de miloasa ca sa nu te lasi infectat pe bancile facultatii de principala lectie care o predau toti profesorii romani de medicina: superioritatea fata de pacienti ( fata de restul societatii).
Iata 2 perle de medic geto-dac publicate ( cata aroganta!!!) in cartea Endocrinologie din 2002 a Prof.dr.ConstantinDumitrache:
1. pag 235 – Sub titlul Relatia Medic-bolnav:
Distanta sociala si limbajul medical.
“Distanta sociala…intre bolnav si medic constituie un element de stres greu de escaladat, ce are drept consecinta o comunicare deficitara si o informatie limitata. Pe langa aceasta distanta sociala obiectiva, dar exagerata subiectiv, adesea neintentionat, asocierea limbajului medical face ca distanta medic-bolnav sa devina si mai profunda, prin cearea senzatiei de depersonalizsare a pacientului, prin depasirea pragului de intelegere a sa si prin interpretari in necunostinta de cauza sau lipsa discernamantului in a aprecia ce este adresat lui , bolnavului, in cadrul unei discutii generale. Un sentiment de anxietate nedorit se instaleaza si adesea devine preponderent.”
2. Perla nr. 2 este ca la pagina 216 a introdus sub titlul Principii de tratament in endocrinologie urmatorul moto:
“Depinde cate rasarituri
si apusuri de soare
Ti-a scris -necitet- doctorul…
Pe reteta din gena…”
UNDE E COLEGIUL MEDICILOR?!
Uneori ma bate gandul sa infiintez o fundatie pentru ajutorarea pacientilor/consumatorilor care doresc sa penalizeze iresponsabilitatea medicilor din Romania…
petre si hrisant, multumesc pentru interventiile voastre. am trecut de curand prin cateva experiente cu sistemul medical din romania. ce sa spun… “interesant”
hrisant, este excelent daca ai vazut prin state mai multi oameni ca acest fred. ei sunt intr-adevar foarte rari. cred ca daca ai cativa fred in viata ta… esti ok orice s-ar intampla
De la nepasare si indiferenta, ati ajuns la unul dintre cele mai dureroase subiecte ale societatii romanesti contemporane. Din pacate, oameni fiind, cu o sanatate pe alocuri stirbita, toti ne confruntam cu raceala, apatia si neprofesionalismul cadrelor medicale. Nu i-a rugat nimeni sa se faca doctori, ba chiar au depus un juramant… Nu se poate sa ramanem reci in fata tv-ului cand se difuzeaza stiri, din ce in ce mai des, cu pacienti- copii care mor la operatii mai mult decat banale(vezi apendicita, polipi) in spitale particulare sau ale statului. Medicii din Romania se plafoneaza in asa hal incat ajung sa prescrie un singur medicament la toti pacientii lor, ca si cand calciul sau algocalminul ar fi un panacee universale.
Dragilor, eu inteleg ca va “vine” sa faceti ceva pentru indreptarea sistemului, dar de ce nu faceti???
Eu sunt foarte impresionata cand un doctor baga in seama un pacient – desi o mare parte din venitul nostru al oamenilor care muncesc se duce pe impozite/ salariile doctorilor; am avut “ocazia” sa vad cum pacientii lesina pe coridor si “cadrele” trec pe langa ei, am vazut femei care mai au putin si nasc si stau pe la usi, am vazut cum se comporta cu cei “aproape” salvati de la inec. Ma intreb uneori daca sunt oameni, daca au suflet, daca se pun macar o clipa in locul celor de langa ei, cu care isi petrec 70% din viata…
Haide sa facem ceva!!!
Adina
adina, despre ce indreptare a carui sistem vorbesti?
De fapt aici este vorba de Fred ,reprezentant al unei societati total diferite de a noastra. Din pacate va mai trece mult timp pina cind societatea noastra se va schimba in bine. Trebuie sa dispara citeva generatii bune pentru o schimbare pozitiva.
care face o copie scanata si imi trimite si mie cartea? raman dator
Am rasfoit si eu cartea asta. Din cate am vazut pare interesanta si putin amuzanta pentru Romania. Eu cred ca un Fred in Romania nu o sa fie vazut foarte bine (adica in situatia actuala a Romaniei).