Daca vorbim de un angajat care isi exprima opinii care pot fi asociate cu firma respectiva, fie ca o face pe un blog, fie ca o face in alte locuri publice, online sau offline, acel angajat isi asuma riscul de a suporta consecintele, in cazul in care aceassta initiativa a lui dauneaza intereselor firmei. E un risc pe care e bine sa il stii de la inceput, si pe toata durata oricarei prezente in public.

Libertatea de exprimare implica si asumarea consecintelor a ceea ce exprimi. Eu am conceput si un mic ghid de Bune practici pe blog pentru a-i ajuta cei care vor sa se exprime public sa inteleaga la ce riscuri se expun.

Iar paragraful din Constitutie despre aceasta libertate il gasiti aici.

Despre jurnalism vs bloguri o sa discutam mai multe miercuri, incerc si eu sa ajung.

Si, Valentina, logoreea in scris e graforee. Da, unul dintre riscurile la care te expui cand iti faci un blog e ca lumea sa afle cat de neinteresant esti tu de fapt…

sa inteleg ca unghiul acesta (cand publici sub alt ziar/director) iti schimba libertatea cumva? daca da, atunci nu vorbim de libertate. tocmai asta era ideea.

sunt de acord cu tine cand spui ca libertatea de exprimare intr-o societate ar trebui cumva controlata de fiecare de regulile bunului simt. daca imi vine sa injur pe cineva pt ca m-a enervat asta nu inseamna ca trebuie sa si verbalizez.

este vorba despre bun simt. este o discutie lunga si cred interminabila aici. cert este ca singura cenzura aplicata libertatii de exprimare ar trebui sa fie bunul simt al fiecaruia. cum era expresia aceea: “commonsense is not that common” de aici si problemele noastre…